AȘEZARE GEOGRAFICĂ ȘI SUPRAFAȚĂ

Județul Ialomița se află în partea de sud-est a țării, în Câmpia Bărăganului, diviziune estică a Câmpiei Române, pe cursul inferior al Ialomiței și la interferența unor vechi și importante drumuri comerciale, prin care capitala țării este legată cu Moldova și cu litoralul Mării Negre.

Suprafața totală a județului Ialomița este de 4.453 km2 (445.289 ha.), din care : 3.736 km2 suprafață agricolă, 258 km2 suprafață cu vegetație forestieră, 389 km2 terenuri cu altă destinație și aproape 69 km2 terenuri neproductive.

Coordonate geografice extreme în care județul Ialomița este încadrat sunt următoarele:

  • spre Nord – 44°51˘ latitudine nordică (la nord de satul Malu Roșu, comuna Jilavele);
  • spre Sud – 44°20˘ latitudine nordică (la sud de cartierul Buliga, municipiul Fetești);
  • spre Est – 28°06˘ longitudine estică (la est de satul Retezatu, comuna Stelnica);
  • spre Vest – 26°18˘ longitudine estică (la vest de satul Răsimnicea, comuna Rădulești – fostă Brazii).

Vecinii județului Ialomița sunt :

  • la Nord – județele Brăila și Buzău ;
  • la Nord-Vest – județul Prahova ;
  • la Vest – județul Ilfov ;
  • la Sud – județul Călărași ;
  • la Est – județul Constanța.

PRINCIPALE DATE GEOGRAFICE ALE JUDEȚULUI IALOMIȚA

Relieful județului Ialomița poartă amprenta situării sale în diviziunea estică a Câmpiei Române – Bărăganul, fiind dominat de câmpuri tabulare întinse și lunci. Circa 65% din suprafața județului aparține Câmpiei Bărăganului, 15% Luncii Dunării, 9% Câmpiei Vlăsiei și 11% luncii Ialomiței și câmpiei de divagare Argeș – Buzău. Din punct de vedere geologic, zona Ialomiței este un bazin de sedimentare maritimă lacustră. Altitudinal, relieful în județ se desfășoară în trepte de la nord la sud și de la vest spre est. Zona cea mai înaltă – 91 m se află pe Platoul Hagienilor, lângă satul Platonești, ei alăturându-i-se Piscul Crăsani – 81 m și Câmpul Grindu – 71 m. Altitudinea minimă este de 8 m, în nordul incintei îndiguite a Brațului Borcea.

Clima județului Ialomița este temperat-continentală caracterizându-se prin veri foarte calde și ierni foarte reci, printr-o amplitudine termică anuală, diurnă relativ mare și prin precipitații în cantități reduse. Durata medie anuală de strălucire a Soarelui este cuprinsă între 2.100 și 2300 ore, numărul anual de zile cu cer senin este de 110; cu cer noros de 123, iar cu cer acoperit 130 de zile.

Temperatura medie anuală a aerului crește de la Nord-Vest (10,40 C la Armășești), către Sud-Est (11,10 C la Fetești). Minima absolută a ajuns până la – 32,50C la Armășești (25 ian.1942), iar maxima absolută până la +440 C la Amara (august 1951), fapt ce determină o amplitudine termică maximă de 76,50C.

Precipitațiile atmosferice, variază între 400 și 520 mm/an, cele mai mici fiind repartizate în Lunca Dunării, iar cele mai mari fiind în restul județului. Vânturile au ca direcții dominante nord-est, nord, sud-vest și sud, dominante fiind crivățul, austrul, băltărețul și suhoveiul.
Umezeala relativă a cerului variază între 74 și 76%. Dintre fenomenele climatice caracteristice se remarcă înghețul, bruma și viscolul, în perioada rece, seceta, roua și grindina, în perioadele calde ale anului.

Rețeaua hidrografică a județului Ialomița cuprinde :

  • ape curgătoare : Dunărea veche (75 km.), Brațul Borcea (48 km.), Ialomița (175 km.), Prahova (30 km.), Cricovu Sărat, Livezile (7 km.), Bisericii (10 km.);
  • limane fluviatile : Strachina (5,75 km2), Fundata (3,91 km2), Iezerul (2,16 km2), Șcheauca (1,07 km2), Cotorca (0,72 km2), Jilavele (0,59 km2), Sărățuica (0,52 km2), Comana (0,43 km2), Maia (0,29 km2), Rogozu (0,26 km2), Ratca, Murgeanca, Valea Ciorii, Cătrunești, Hagiești, și altele.
  • lacuri de luncă : Piersica, Bentu, Bataluri, Marsilieni, Bărbătescu ;
  • lacuri de albie : Amara (1,68 km2) ;
  • lacuri artificiale : Dridu (9,69 km2).

Rețeaua hidrologică este formată din ape freatice potabile, aflate la adâncimi de 2 – 7 m în lunci și 5 – 30 m în cea mai mare parte a județului. Au fost identificate resurse de apă termală în zonele Amara și Giurgeni, cu o temperatură de 400C.

 

RESURSELE NATURALE

Solurile județului Ialomița sunt cernoziomuri (193.000 ha.), cambice (25.000 ha.) și brun – roșcat ( 1.000 ha.), solurile aluviale (36.000 ha.) și solurile sărăturate – solonceacuri și solonețuri (800 ha.). și altele. Majoritatea solurilor sunt favorabile agriculturii constituind una dintre bogățiile județului Ialomița.

Resursele subsolului județului Ialomița sunt reprezentate de :

  • petrol și gaze naturale în perimetrul Urziceni-Colilia-Grindu ;
  • loessul cu o textură foarte fină – Urziceni, Țăndărei, Slobozia, Manasia ;
  • nisipul, în zona Hagieni și albia râurilor ;
  • nămolul terapeutic sapropelic la Amara și Fundata.
  • izvoare sulfuroase la Ciulnița , Perieți, Amara, Valea Ciorii.
  • izvoare termale – Giurgeni, Amara.

Vegetația județului Ialomița are caracter de stepă pe 65% din suprafața sa, întâlnindu-se următoarele tipuri :

  • de stepă primară la Cocora, Sălcioara, Movila, formată din graminee lipsite de valoare furajeră;
  • de silvostepă, în sud-vestul județului, cu păduri mari la Groasa, Odaia Călugărului, Sinești, Deleanca, Morăreanca, unde se înregistrează arborele de stejar pufos și brumăriu, cer, gârniță, salcâm ;
  • de stepă, cu arbori și arboret de pădure, regăsiți în pădurile de la Redea (com. Ion Roată), Cornatele (com. Cosâmbești), Beslești – Popești (com. Sudiți), Ciunga (com. Movila) și care cuprind frasinul, părul și mărul pădureț, ulmul, jugastrul, păducelul, porumbarul, lemnul câinesc, măceșul, cornul, sângerul.
  • de luncă : stuf, papură, rogoz, salcie, plop, stejar în Lunca Ialomiței (Bărcănești, Speteni, Alexeni, Slobozia, Bueasca, Andrășești) și în Lunca Dunării (Bordușani, Săltava, Balaban) ;
  • lacustră – orzoaica de baltă, brădișul, lintița, coada calului, limba broaștei, săgeata apei, cucuta de apă, piciorul cocorului ;
  • alte tipuri : urzica, troscot, pălămida, mohor, mușețel, coada șoricelului, păpădie, ceapa ciorii, ghiocel, brebenel, etc.

 

Fauna existentă în județul Ialomița se poate clasifica astfel :

  • animale de stepă și de pădure : popândăul, hârciog, orbete, șoarecele de câmp, dihor de stepă, iepure de câmp, prepeliță, potârniche, șoarecele de câmp, nevăstuica, căpriorul, mistrețul, vulpea, șoarecele de pădure, viezurele, iar dintre reptile menționăm: șarpele rău, șopârla de stepă, șopârla de câmp.
    S-au mai semnalat : bizamul, câinele enot, vrabia spaniolă. Până în 1940 (în vestul județului) și 1967 (în estul său) a existat dropia, azi dispărută. Și spurcaciul a dispărut după 1945.
  • păsări, cele mai numeroase fiind : prigoria, fluierarul, dumbrăveanca, ciocârlia, cioara, vrabia, graurul, turturica, guguștiucul, fazanul colorizat, prepelița, potârnichea, vrabia, sitarul, lișița, rața sălbatică, șoimul dunărean, etc.
  • ihtiofauna este alcătuită din : bibanul, plătică, crap, caracudă, babușcă, știucă, somn, nisetru, morun, etc.

O parte importantă din fauna județului Ialomița este de valoare și interes cinegetic, constituind o resursă pentru dezvoltare locală durabilă.

ARIILE PROTEJATE SAU PUSE SUB REGIM PROVIZORIU DE OCROTIRE SPECIALĂ AVIFAUNISTICĂ prin hotărâri ale Consiliului Județean Ialomița sunt:

  • Aria Lacului Fundata cu o suprafață de 391 ha ;
  • Aria lacului Amara cu o suprafață de 162 ha ;
  • Aria lacului natural Strachina având o suprafață totală de 1000 ha ;
  • Aria lacurilor naturale:  Bentu Mic ( 19,87 ha),  Bentu Mic Cotoi  (18,30 ha) și  Bentu Mare ( 92,33 ha).
    A fost instituit un regim de ocrotire specială și pentru situl arheologic Popina Bordușani – 1,62 ha, care conservă resturi de cultură materială și spirituală geto-dacică, pe o grosime de 12 m.
  • „Pădurea de Stejari Seculari – Canton Hățiș”, amplasată în localitatea Stelnica, care are o suprafață de 6,4 ha și unde aproape 90% din arbori sunt din specia Stejarul brumăriu cu vârsta de circa 300 de ani.